În multe familii există o rudă – să-i zicem, pentru simplificare, unchiul
Wolfgang – care trebuie tratată cu o atenție specială. Firea ei este extrem de
sensibilă și nimic nu-i mai ușor decât să o rănești, din neatenție. Faceți
liniște, unchiul Wolfgang doarme! – li se șoptește copiilor. Ori: Nu râdeți de
gușa lui, nu-i frumos! Ori: Nu vă puneți mâinile la urechi, când cântă la
vioară. E nepoliticos.
De la sine înțeles, unchiul Wolfgang nu ar face vreodată caz dacă
sentimentele sale ar fi rănite. Are la dispoziție mijloace mult mai bine
încercate: unchiul e un adevărat maestru în arta de a lua 365 de înfățișări de
om chinuit, funcție de situație. Dacă ar fi fost Christos, romanii nu l-ar fi
crucificat niciodată – l-ar fi lăsat imediat în libertate, dintr-un amestec de
milă și panică. Ia uite ce-mi faceți, oftează ochii lui căprui și vocea stinsă.
Iată-mă, un bărbat ajuns la vârsta maturității, cu glanda tiroidă mărită, care
a muncit din greu toată viața. Și ce anume pretind? Numai puțină liniște. Dar
este cât se poate de limpede că nici asta nu sunteți dispuși să-mi acordați.
Din păcate, cele mai multe minorități (etnice sau religioase) de pe această
planetă seamănă îngrozitor de mult cu unchiul Wolfgang. Sunt deosebit de
sensibile, vai și amar dacă tușește cineva în preajma lor! Nu se cuvine să
mergi decât în vârful picioarelor. În definitiv, bieții oameni sunt
discriminați neîncetat, de unde rezultă în mod necesar că au dreptate
întotdeauna și automat. Altfel spus, gușa unchiului Wolfgang nu este o gușă, ci
un semn al înțelepciunii și al demnității. Iar scâncetele de vioară ale acelor
tarafuri de țigani trebuie suportate fără să clipim, căci știm bine felul în
care sunt tratați țiganii în toată Europa. (În treacăt fie zis, nu este voie să
scrii țigan, corect politic avem de-a face cu sinti și rromi. Valabil și pentru
acei țigani care nu sunt nici una, nici cealaltă. (...)
Foarte bine, toate astea trebuie să existe. Dar să nu uităm că minoritatea
indivizibilă cea mai mică este individul. Și că drepturile nici unei minorități
etnice sau religioase nu trebuie să fie mai mari dacât ale sale. Oare nu ar fi
posibil că unchiul Wolfgang să-și vâre pur și simplu dopuri în urechi, dacă
vrea să doarmă netulburat după-amiaza?
(Din Hannes Stein: Enciclopedia lucrurilor care mă sâcâie zilnic. Mic
tratat pentru intelectuali agasați. Trad. Mihai Moroiu. Ed. Nemira, Buc., 2007)
